Când schimbi psihologul: semne, discuție și pașii următori

Poți schimba psihologul oricând simți că relația de lucru nu te ajută, iar decizia nu înseamnă că ai greșit sau că terapia „nu e pentru tine”. De multe ori problema ține de potrivirea dintre două persoane și de metoda de lucru, nu de meritele specialistului sau ale tale. Cercetările despre psihoterapie arată în general că legătura de încredere dintre client și terapeut contează mult pentru rezultate.

Totuși, la început e normal să te simți stânjenit, să nu știi ce să spui sau să ai nevoie de câteva ședințe ca să te obișnuiești. De aceea e util să știi care semne cer cu adevărat o schimbare și care sunt doar disconfortul unui început. Mai jos găsești o hartă a acestor situații și pașii practici. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc discuția cu un specialist.

Ce este alianța terapeutică și de ce contează?

Alianța terapeutică este relația de colaborare dintre tine și specialist: încrederea, acordul asupra obiectivelor și al metodelor, sentimentul că lucrați în aceeași direcție. Este unul dintre factorii cel mai des menționați în literatura de psihoterapie ca fiind legați de rezultate, indiferent de abordare.

Nu înseamnă că trebuie să te simți prietenul specialistului. Poți avea o relație profesională rece, dar sigură, sau una caldă și mai informală. Important este să simți că poți spune lucruri dificile fără teama de a fi criticat și că ești luat în serios.

Care sunt semnele că ar merita să cauți alt specialist?

Semnele serioase sunt cele care țin de siguranță, respect și de lipsa de rezultate, nu cele de simplu disconfort. Iată-le grupate.

Semne care cer o schimbare rapidă

• specialistul îți încalcă confidențialitatea sau discută despre alți clienți cu tine;
• face comentarii depreciative, ironice sau umilitoare;
• îți dă ordine sau sfaturi autoritare și te pune să alegi între relații, locuri de muncă sau decizii majore;
• îți propune o relație în afara cabinetului (prietenie, relație intimă, afaceri);
• promite vindecări rapide sau garantate;
• refuză să explice în ce constă metoda sau cum decurge procesul.

Primele patru justifică oprirea imediată a colaborării, iar ultimele două cer măcar o discuție clară înainte de a continua. Dacă te gândești că ai fost tratat incorect, poți cere sfatul altui specialist sau poți afla care sunt procedurile de reclamație ale colegiului profesional.

Semne care merită o discuție, nu neapărat o plecare

• sentimentul de neînțelegere după mai multe ședințe;
• lipsa unui obiectiv clar;
• ședințe care par conversații fără direcție;
• ritmul perceput ca prea rapid sau prea lent;
• diferențe de stil: prea multe întrebări, prea puține, prea multă tăcere.

În aceste situații, o discuție sinceră clarifică de multe ori lucrurile.

Ce poți discuta cu psihologul înainte să renunți?

Cel mai constructiv pas este să spui deschis ce nu merge, ca specialistul să poată ajusta ceva sau să te ajute să pleci cu bine. Mulți terapeuți primesc cu deschidere feedbackul, pentru că e parte din procesul de lucru.

Câteva formulări care te pot ajuta:

1. „Simt că nu mă regăsesc în felul în care lucrăm; putem vorbi despre asta?”
2. „Aș vrea să înțeleg mai bine unde vrem să ajungem în următoarele luni.”
3. „Am impresia că nu mă simt destul de în siguranță ca să spun anumite lucruri.”
4. „Mă gândesc să încerc și alt specialist; ce părere aveți?”

Reacția la un astfel de mesaj îți spune multe. Un profesionist matur ascultă fără apărare, își recunoaște limitele și, dacă e cazul, te poate îndruma spre un coleg. Dacă răspunsul este iritare, vinovăție indusă sau presiune să rămâi, ai primit deja informația de care aveai nevoie.

Atenție: Faptul că terapia este uneori neplăcută nu înseamnă că ai ales prost. Disconfortul apare și când abordezi subiecte dureroase, în ședințe altfel utile. Diferența o face siguranța: ești incomod, dar nu ești umilit sau ignorat.

Cum alegi un nou specialist, ținând cont de ce ai învățat?

Alegerea următorului specialist merge mai bine dacă pornești de la ce nu a funcționat. Notează ce ți-a lipsit: mai multă structură, mai multe teme practice, mai mult spațiu de vorbit, o altă abordare sau un specialist cu experiență în problema ta.

Verificările de bază rămân aceleași: atestatul de liberă practică, domeniul de pregătire și felul în care lucrează. Pașii sunt descriși în Cum alegi un psiholog: atestat, abordare și potrivire. Dacă poți, programează o primă discuție scurtă și întreabă direct ce metodă folosește și cum arată un proces tipic.

Pentru deosebirile dintre abordări, vezi Tipurile de psihoterapie: cum diferă abordările principale.

Cum închei frumos cu vechiul specialist?

Poți încheia printr-o ședință de bilanț, dar nu ești obligat să o faci dacă te simți nesigur. Dacă merge, e util să afli ce au însemnat pentru voi lunile de lucru, ce ai realizat și ce poți continua singur sau cu noul specialist.

Dacă preferi să încetezi fără discuții lungi, un mesaj scurt și politicos este suficient. Nu îți datorezi explicații detaliate sau scuze. La noul specialist poți vorbi deschis despre experiența anterioară; asta îl ajută să nu repete ce nu a funcționat. Dacă ai nevoie să continui un proces început, poți cere, cu acordul tău, un rezumat al lucrului realizat, în limitele regulilor de confidențialitate din Confidențialitatea în terapie: ce trebuie să știi.

De ce ne este atât de greu să schimbăm specialistul?

Multe persoane rămân prea mult într-un proces nepotrivit din politețe, din vinovăție sau din teama că „vor părea dificile”. Alții cred că dacă schimbă, vor trebui să povestească totul de la capăt, ceea ce poate fi obositor, deși deseori nu este atât de dificil cum pare.

Stigmatul legat de ajutorul psihologic joacă și el un rol: ezitările de a cere ajutor pot continua, sub altă formă, și în hotărârea de a schimba specialistul. Despre acest mecanism poți citi în Stigmatul sănătății mintale: de ce ezităm să cerem ajutor. Să alegi cu grijă ceea ce ți se potrivește e o formă de responsabilitate față de propria sănătate, nu o toană.

Pe aceeași temă, citește și stresul: ce este, cum te afectează și cum îl gestionezi.