Medicația și psihoterapia: cum se completează între ele

Medicația psihiatrică și psihoterapia sunt două tipuri de ajutor diferite, care pot funcționa separat sau împreună, în funcție de situație. Medicamentele sunt prescrise de medicul psihiatru și pot reduce anumite simptome, iar psihoterapia, făcută de un psiholog clinician sau psihoterapeut, te ajută să înțelegi și să schimbi gânduri, emoții și comportamente. Decizia despre ce ți se potrivește se ia împreună cu specialiștii, după evaluare.

Mulți oameni se tem de medicație pentru că le sună a „boală grea”, alții cred că terapia este suficientă pentru orice sau, dimpotrivă, că pastila rezolvă tot. Realitatea este mai nuanțată. Mai jos găsești cum se deosebesc cele două forme de ajutor, când se aleg una sau ambele, cum colaborează specialiștii și ce întrebări merită să pui. Informațiile sunt strict generale și nu înlocuiesc recomandarea unui medic.

Ce face medicația și ce face psihoterapia?

Medicația acționează asupra unor procese din organism care sunt legate de simptome, iar psihoterapia lucrează prin conversație și exerciții asupra modului în care gândești, simți și acționezi. Ele răspund la părți diferite ale aceleiași dificultăți.

Diferențele dintre profesii, inclusiv cine poate prescrie medicamente, sunt explicate în Psiholog, psihoterapeut sau psihiatru: care e diferența. Important de reținut: psihologii și psihoterapeuții non-medici nu prescriu medicamente, iar medicii psihiatri nu fac în mod obligatoriu psihoterapie.

Când se folosește doar psihoterapia, doar medicația sau ambele?

Alegerea depinde de natura și severitatea dificultăților, de preferințele tale și de recomandarea medicului. Nu există o regulă simplă care să se potrivească tuturor.

În mod general:

• pentru dificultăți ușoare sau moderate, multe persoane încep cu psihoterapia;
• când simptomele sunt severe, persistente sau afectează mult funcționarea, medicul poate propune medicație, uneori împreună cu terapia;
• în anumite afecțiuni, tratamentul medicamentos este considerat o parte importantă a îngrijirii, iar psihoterapia ajută în plus;
• unele persoane preferă să încerce mai întâi terapia, iar medicul respectă acest lucru când situația o permite.

Alegerea nu e o dovadă a „cât de grav” ești. O combinație nu înseamnă că ai un caz mai dificil, ci că planul de îngrijire a fost construit pe nevoile tale. Dacă nu știi de unde să începi, poți urma ideile din Ajutorul psihologic: când, cum și la cine apelezi.

Cum colaborează medicul și psihoterapeutul?

Cei doi specialiști pot lucra în paralel, cu acordul tău, schimbând informațiile necesare despre evoluție, ca să nu existe contradicții. Colaborarea nu înseamnă că ei discută tot ce spui în ședință, ci doar ce este necesar pentru siguranța și coerența tratamentului.

Ce poți face tu:

1. îi spui psihoterapeutului că urmezi un tratament medicamentos și invers;
2. anunți medicul dacă ai început psihoterapia;
3. menții informat fiecare specialist despre schimbări importante: efecte nedorite, perioade dificile, schimbări în rutină;
4. dai acordul scris pentru schimbul de informații, dacă este necesar;
5. aduci întrebările la specialistul potrivit: pe cele despre medicamente la medic, pe cele despre procesul de terapie la terapeut.

Regulile de confidențialitate se aplică și în acest caz. Ce se poate transmite între specialiști depinde de acordul tău, cu excepții limitate, detaliate în Confidențialitatea în terapie: ce trebuie să știi.

Ce întrebări îi pui medicului despre medicație?

Medicul este persoana care răspunde la întrebările despre medicamente. Merită să pleci de la consult cu răspunsuri clare, nu cu nelămuriri.

Întrebări utile:

• Pentru ce anume este recomandat acest medicament și ce urmărește?
• Când se pot observa primele efecte și cum voi ști că funcționează?
• Ce efecte nedorite sunt posibile și ce fac dacă apar?
• Cât timp este de obicei recomandat tratamentul?
• Ce fac dacă uit o doză?
• Pot consuma alcool sau alte medicamente și suplimente în acest timp?
• Cum se oprește tratamentul, atunci când va fi cazul?

Atenție: Nu opri și nu modifica doza medicamentelor pe cont propriu, nici dacă te simți mult mai bine. Unele tratamente se reduc treptat, sub supravegherea medicului, iar oprirea bruscă poate provoca probleme.

Dacă nu înțelegi ceva din explicații, mai cere o dată. Este dreptul tău să știi ce primești și de ce.

Ce rol are psihoterapia când iei medicamente?

Psihoterapia te ajută să dobândești abilități pe care medicamentele, singure, nu le oferă: să recunoști declanșatorii, să-ți gestionezi gândurile, să comunici mai clar și să înțelegi tipare mai vechi. Ea poate rămâne utilă și după ce medicația se reduce sau se încheie.

Poate apărea și întrebarea inversă: dacă merg la terapie, înseamnă că nu mai am nevoie de medicamente? Răspunsul îl dă medicul, în funcție de evoluție. Terapia nu înlocuiește automat tratamentul și nici invers. Din acest motiv e util ca ambele părți să știe ce faci. Pentru a înțelege cum arată un proces terapeutic, poți citi Prima ședință la psiholog: la ce să te aștepți.

Cum gestionezi temerile legate de medicamente?

Temerile sunt frecvente și merită discutate deschis, nu ignorate. Multe se leagă de ideea de dependență, de schimbarea personalității sau de stigmat.

Câteva idei corecte despre cum să le abordezi:

• spune-i medicului ce te îngrijorează; el îți poate explica ce se știe și ce nu despre tratamentul propus;
• evită să te informezi din forumuri sau povești izolate, care nu reflectă experiența fiecăruia;
• nu compara tratamentul tău cu al altcuiva: dozele, durata și răspunsul diferă;
• dacă te simți judecat de familie sau prieteni pentru că iei medicamente, caută sprijin în alte părți; asta e o formă de stigmat despre care poți citi în Stigmatul sănătății mintale: de ce ezităm să cerem ajutor;
• fii atent la propriul corp și notează efectele, ca să le discuți cu medicul.

Decizia de a începe sau nu un tratament medicamentos îți aparține, într-un cadru informat. Nu ești obligat să accepți o recomandare fără întrebări, dar nici nu e înțelept să o respingi doar din frică, fără o discuție cu specialistul.

Pe aceeași temă, citește și emoțiile: ce sunt, de ce apar și cum le înțelegi.